Cadouri de Paşti din partea Guvernului RM pentru Gimnaziul „Ioan-Vodă” din satul Hagimus

Gimnaziul Ioan-VodaHagimus

În ajunul Sfintelor Sărbători de Paşti Gimnaziul „Ioan-Vodă” din satul Hagimus, r. Căuşeni, pe băncile căruia mi-am petrecut şi eu 11 ani frumoşi din viaţă, s-a bucurat de o donaţie din partea Guvernului Republicii Moldova. Promisiunea pe care a făcut-o premierul Iurie Leancă acum o lună, în cadrul unei vizite în satul natal, a văzut lumină în aceste zile. Şcoala a fost vizitată de vicepremierul pentru reintregrare Eugen Carpov, care a donat celor aproximativ 300 de elevi ai gimnaziului un set de calculatoare de ultimă generaţie şi o tablă numerică interactivă, instrumente care vor contribui nemijlocit la eficientizarea şi augmentarea calităţii procesului educaţional.

Satul cu nume turcesc de pe povârnişurile luncii Nistrului se poate mândri cu peisaje frumoase, vestigii istorice importante, dar şi cu profesori care au trudit şi continuă să trudească cu multă abnegaţie la promovarea valorilor satului şi a valorilor neamului românesc. Îmi exprim toată gratitudinea, admiraţia şi respectul faţă de dragii mei învăţători. Numele Doina Râmbu şi Petru Râmbu, Zinaida Trinchineţ, Olga Iepure, Iulia Ursu, Ion Cărăuş, Parascovia Danilescu, Vasile Tofan, Maria Damian, Aurel Mandea ş.a. vor rămâne întotdeauna gravate cu litere de aur în sufletul meu. Să fiţi sănătoşi, dragii mei dascăli, iar cei tineri să fie demni să menţină mereu aprinsă flamura educaţiei în spiritul umanităţii, românismului şi idealurilor europene.

Vezi aici Reportajul realizat de Studio-L din Căuşeni:

Amintiri din Ziua de Paşti

În luminata zi a Învierii lui Hristos am mers la bunica şi am avut şi rara ocazie de a mai discuta cu unii săteni, care m-au doborât completamente spunându-mi că prin sat se zvoneşte precum că unii şi-ar dori alipirea la Transnistria, doar pentru simplul fapt că acolo gazele sunt mai ieftine… Sper să fie doar o provocare sau o minciună gogonată, deşi nu prea cred. Un există foc fără fum. Până şi pagina web a satului este pe un portal rusesc Hagimus.ru. Bănuiesc că este vorba de o pagină creată de un locuitor al satului, vorbitor de rusă. Gestul este salutabil, dar ar fi trebuit ca Primăria să se îngrijească de o pagină web oficială prin care să fie cunoscut acest sat frumos şi oamenii mărinimoşi ce locuiesc în el.

Chiar şi unele rude m-au inclus în galeria marilor naţionalişti că uite tatăl meu a fost rus, că mama a lucrat în Tighina în anii sovietici, etc. etc. Dragii mei săteni, ştiu v-aţi născut în Uniunea Sovietică şi vi s-a inculcat până în măduva oaselor o ideologie falsă şi antinaţională. Unii dintre Dvs., buneii şi străbuneii cărora au cunoscut amarul gulagului, şi astăzi vă temeţi să pronunţaţi cuvântul „român” ca dracul de tămâie.

Bunica mea s-a născut în perioada României Mari şi prin urmare este româncă, ba chiar nu cunoaşte deloc limba rusă. E adevărat că tatăl meu a fost rus, dar pe când eram încă mic mă învăţa alfabetul latin şi niciodată nu a vorbit cu mine în limba rusă. Da, mămica a muncit în învăţământul preşcolar în oraşul Tighina, care ne desparte azi satul prin pseudograniţe în „ai noştri” şi „ai voştri”, dar amintiţi-vă anii 90 când în secret desfăşura activităţiile în limba română şi copii scriau cu caractere latineşti, iar toată informaţia supusă controlului de autorităţi era pusă la dispoziţie în limba moldovenească cu caractere chirilice. Am fost martor ocular la toate aceste evenimente. Am tot dreptul să mă numesc ROMÂN, nu sunt împotriva celor care se autoidentifică MOLDOVENI, e dreptul Dvs. dar chiar mă scoate din sărite când aud că vorbim cu toţii limba moldovenească şi (culmea!) îmi aduceţi probe şi încercaţi să mă convingeţi că o atare limbă există. Până acum toţi făceau referinţă la faimosul articol 13 din Constituţie, acum nu mai puteţi face acest lucru, căci declaraţia de independenţă a fost constituţionalizată şi limba oficială a statului RM este limba română şi punctum.

De Paştile Blajinilor am mers la Cimitirul Sfântul Lazăr din Chişinău, măcar o zi să fiu mai aproape de tatăl… şi sincer mă tot gândeam ce să-i spun… că unii locuitori din satul Hagimus, care a avut mult de suferit în urma conflictului armat de pe Nistru în anul de restrişte 1992, conflict la care a participat şi el, e gata să se “vândă” doar pentru gaze mai ieftine? Că degeaba a luptat atunci pentru limba română, pentru integritate, pentru libertate, visându-şi zilnic moartea? Că uite primim daruri de la guvernul pro-european, ne facem paşapoarte româneşti, dar vrem cu ruşii? Nu am nimic cu ruşii dar mă întreb unde e deminitatea de cetăţen şi dragostea de neam? 

Să-mi fie iertată critica, dar micul colţişor de rai pe nume Hagimus devine pe an ce trece pustiit, nu în sensul fizic, şi în sensul spiritual. Demult nu am mai văzut un Hram al satului, o întâlnire cu absolvenţii, alte acţiuni care ar mai da oamenilor şi hrană spirtuală. Primarul satului dă şi primeşte cadouri şi se laudă că a făcut una, că a făcut alta… Cam asa are loc Hramul în satul Hagimus, stimată Doamnă Primar! Primarul dictează cui să-i dea cadou, primarul vorbeşte ore în şir într-o limbă infectă şi tot el promite marea cu sarea… Aş mai avea multe de spus dar nu fac politică şi site-ul meu este eminamente unul educaţional. Dar vin şi eu din acest sat şi nu-mi este indiferentă soarta lui. Vreau doar să vă amintesc vorbele poetului Grigore Vieru Casa părintească nu se vinde, /Nu se vinde tot ce este sfânt… şi să parafrazez spuseleu lui Ştefan cel Mare: Satul nu este al Dvs. ci al copiilor copiilor voştri. Atunci când vom pleca în lumea celor drepţi va trebui să dăm explicaţie ce am făcut cu satul pe care Dumnezeu ni l-a dat ca un locus amoenus, să trăim şi să ne bucurăm în el.

Pin It