Caz şocant: Pentru unii moldoveni a vorbi limba română echivalează cu „a fi ţigan” şi „a fi păduchios”

De obicei dimineaţa, pentru a ajunge la serviciu, iau troleibuzul sau autobuzul. Astăzi, nu ştiu ce mi-a trăsnit prin cap să urc în maxi-taxi, şi, imediat ce am intrat, am rămas plăcut surprins. Din două motive. Primul: straniu…, parcă era ora de vârf, dar în microbuz nu era foarte aglomerat, ba chiar puteai respira în voie şi Doi: şoferul asculta muzică românească înscrisă pe CD, ceea ce fooaaarte rar se întâmplă, căci, aproape de fiecare dată când intri într-un maxi taxi, vrei un vrei, dar trebuie să asculţi Russkoe radio sau alt post rusesc, căci aşa îi place celui de la volan. De data aceasta răsuna cântece de Petrică Mâţu Stoian, Margareta Clipa, Daniela Condurache ş.a., iar conducătorul microbuzului vorbea într-o română demnă de admirat. Mă gândeam eu că c’est trop beau pour être vrai (e prea frumos pentru a fi adevărat) şi, să nu uităm vorba lui Ion Creangă, Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos. Bucuros că voi ajunge mai repede la destinaţie uite că rămânem blocaţi în trafic preţ de vreun sfert de oră. Eram cu mămica, ea fiind aşezată pe scaunul din faţă, alături de o doamnă, iar eu în picioare. Şi iată acum începe „epopeea de implementare a politicilor lingvistice” :)) Doamna, aproximativ de 60 de ani, se tot foia şi-şi manifesta nemulţumirea faţă de şofer, la care mămica îi zice: „Ce sa-i faci? Cu ce e de vină şoferul că sunt ambuteiaje?” La care femeia, cu o privire de parcă era Stalin sau Hitler în faţa ei, stătea nedumerită, ca mai apoi să înţeleg că această debusolare a ei se explica prin faptul că nu înţelegea ce înseamnă ambuteiaj. Îniţial am crezut că e o persoană străină în vizită la noi în ţară. După vreo câteva minute de „exerciţiu intelectual” doamna zice: „Şi limbî graieşti neatali? Maică mea îi răspunde: „Româna! Parcă nu am zis nimic în chineză!” „Da îi zâs amu un cuvânt.” „Care? Ambuteiaj? Pai am zis, probabil să fi spus în rusă aţi fi înţeles!” Ce credeţi că a urmat? Lecţiile de limbă maternă, istorie a Moldovei ş.a. garnisite cu faimoasa teorie a moldovenismului. Am încercat să dau dovadă de respect, toleranţă şi educaţie ascultând nişte revoltări isterice într-o limbă cu adevarat moldoivănească. Marele „specialist” ne-a adus la cunoştinţă că „PARCĂ nu-i proastî, cî ari 2 studii superioare, cî grăeşti foarti ghini 2 linghi şi iaca s-o găsît de-aldi voi (adică eu şi maică mea) care au inventat a 3-a limbî, cea ROMÂNĂ, că ei tari ghini i-a mai fost cu sovieticii şi cu 2 linghi.” Era culmea şi n-am mai rezistat şi am zis: „Doamnă, nu vă supăraţi, dar totuşi sunteţi în transport public. Mă bucur că aţi făcut 2 facultăţi, eu din păcate am făcut numai una. Ma bucur că sunteţi poliglot. Dar Vă rog mult nu mă învăţaţi ce limbă vorbesc. Vă respect poziţia şi opinia, dar poate încetaţi!” Şi imediat am devenit „român păduchios”, „ţigan”, cum vreţi…. mi-am amintit de toate figurile de stil… Noroc că nu mai eram în ambuteiaj şi a trebuit să cobor, nu înainte de a-l vedea pe şofer zâmbind şi spunându-mi: „Să aveţi o zi bună!”

Acum stau şi mă întreb în ce stat trăim dacă cetăţeanul care vorbeşte cât de cât corect limbă oficială a statului, care se autoidentifică vorbitor de română, este tratat în aşa hal de alţi „fraţi” ai săi. Deseori mi s-a incriminat că-i nedreptăţesc pe vorbitorii de rusă, că aş fi rusofob. Cum? Prin faptul că vorbesc cu ei în limba rusă? Prin faptul că nu mă las convins de unii că există limba moldovenească? Pai atunci cum să abordez atitudinea doamnei din microbuz??? Şi, credeţi-mă, nu era un caz de psihoză sau de „ducere cu pluta”. Deloc! Doamna e cu mintea în regulă. Sincer nu ştiu, să mă supăr pe asemenea persoane sau nu. Pe de o parte e deranjant, dar pe de altă parte mi-e jale de ea… Şi fenomenul acesta de românofobie nu ar trebui să ne mire, deoarece aceasta a fost politica de stat până adineauri, iar alţii continuă acceaşi politică şi în prezent, şi propabil unii nu se vor debarasa de ea niciodată.

Nici nu vreau să-mi imaginez ce va fi pe 9 mai!

Pin It