Cum e să fii traducător și/sau interpret în Republica Moldova?

Meseria de traducător și/sau interpret nu este deloc ușoară, însă satisfacția financiară ar trebui să fie una pe măsură, fiindcă cunoașterea limbilor străine deschide orice ușă și aduce venituri mari, muncind chiar și de acasă. Ar spune-o mulți profesioniști care s-au afirmat pe piața traducerilor din statele europene. Din păcate, nu e și cazul Republicii Moldova, „stat” captiv, falit, sărăcit material și spiritual, ajuns a fi detestat și blestemat de proprii cetățeni.

În acest colț de Românie, rusificat de zeci de ani, actualmente dodonizat până în măduva oaselor, traducătorii și interpreții se confruntă cu mari dificultăți.

În statele civilizate, cu tradiții în toate sferele societale, meritocrația este pusă în capul mesei, iar dreptul de a acorda autorizații celor ce profesează în domeniul traducerii și interpretariatului revine unei asociații de traducători, singura capabilă să evalueze calitatea serviciilor prestate și prestanța celor care activează în domeniu.

În RM acest drept îl are în exclusivitate Ministerul Justiției, prin Serviciul Interpreți, traducători și administratori autorizați, care nu mai știe ce să inventeze pentru a face viața traducătorilor mai „interesantă” și mai „frumoasă”. Se pare că jugul dependenței de care tot încercărăm să scăpăm se extinde și asupra unor profesii. Grație așa-ziselor reforme și experimente implementate, ce nu mai au sfârșit, ministerele de resort nu fac decât să încurajeze la maxim exodul de intelect. Marea majoritate muncește din zori până în noapte pentru a-și câștiga existența, fiindcă lumina la capătul tunelului nu se mai vede, iar traiul decent mult promis de cei de la guvernare nu mai vine. Excepție fac cei care fură și nici nu plătesc impozite. În schimb, potrivit Ministerului Justiției, în RM, traducătorii și interpreții încasează cele mai mari venituri și sunt puși pe picior de egalitate cu juriștii și avocații.

Legea nr. 281 din 16.12.2016 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative, în special a articolelor referitoare la impozitarea veniturilor persoanelor ce-și desfășoară activitatea în sectorul justiției, aplicată și pentru munca realizată de traducători, este o mare nerozie. Impunerea unei impozitări de 18% pentru exercițiul traducătoricesc, în opinia mea, nu înseamnă altceva decât punerea la zid a traducătorilor, într-un stat cancerigen din punct de vedere sistemic. Să recunoaștem că, prin aplicarea acestei legi sunt afectați toți clienții care au nevoie de acte traduse, deoarece prețurile practicate necesită a fi majorate.

Nu mai zic că nicăieri în Uniunea Europeană nu există traduceri autorizate și legalizate ulterior de notar. Aceasta este doar o modalitate a statului de a percepe taxe. Responsabilitatea pentru corectitudinea și calitatea traducerii incumbă traducătorului /interpretului.

Traducătorul /interpretul din RM mai e și obligat să vorbească limba rusă. Nimeni nu îl întreabă cunoaște sau nu cunoaște, trebuie să traducă și din rusă! Altfel un este un traducător bun!

Nu sunt nici primele și nici ultimele abuzuri. În RM nu funcționează decât sistemul de gașcă și este promovată non-stop mentalitatea de turmă.

Acum 10 zile am înaintat un demers în adresa Ministerului Justiției, cu propunerea de a acorda diplome pentru traducătorii-interpreți din țară, care au înregsitrat o activitate prodigioasă și merită a face parte din galeria celor mai calificați specialiști. Nici acest lucru n-a mers. Nu bănuiam că un minister, care se laudă cu implementarea unor mega-reforme, are nevoie de luni de zile pentru a citi un demers, încă câteva luni pentru a-l semna și analiza… Iar imprimarea unei hârțoage cu ștampila și semnătura ministrului cred că ar lua ani întregi.

Și mai greu îmi este să înțeleg poziția practicienilor, care dormitează și nu vin cu nicio reacție. Ba dimpotrivă, în timpul discuțiilor tot aud replici de genul: „Să nu facem gălăgie, ca s-ar putea înrăutăți situația!” „Da ce dacă ne vom revolta, se va schimba ceva?” „Dar eu mai bine fac altceva, trișez și fac cum îmi convine decât să intru în conflit cu cineva!”

Păi, de aia și trăim așa cum trăim! De aia și suntem tratați astfel, ca niște cerșetori, ca niște persoane care se mulțumesc cu ceea ce au! Prin urmare, mai mult nici nu merităm.

Nu sunt traducător autorizat și nici nu vreau să fiu! De ce? E alt subiect și, probabil, ar obosi ochiul celor care citesc aceste rânduri.

Consider că situația în care s-au pomenit toți traducătorii autorizați este rezultatul indiferenței crase a fiecăruia dintre noi. Ministerului îi incriminez bătaia de joc, Uniunii Traducătorilor Autorizați – reacția întârziată la toată neobrăzarea marilor reformatori, iar Dvs., stimați colegi – tăcerea și capul aplecat.

Personal, am venit cu mai multe reacții, însă vocea mea nu a fost auzită!

Vezi AICI poziția față de Proiectul „Regulamentului de organizare și desfășurare a examenului de autorizare a traducătorilor și/sau interpreților”, elaborat de Ministerul Justiției al RM

Vezi de asemenea participarea mea la masa rotundă pe tema impozitării muncii prestate de traducătorii/interpreții autorizați, organizată la MJ în data de 23 ianuarie 2017

Profesia de traducător poate fi pe cât de împlinitoare pe atât de frustrantă. De câte ori, atunci când ați făcut interpretare în cadrul ueni conferințe, vi s-a spus mullțumesc în public? Dar de câte ori ați fost criticat? E suficent ca să-ți dai seama cât de apreciat este traducătorul în RM.

Consider că a venit timpul să fiți uniți și să luptați până la capăt împotriva acestor abuzuri și nedreptăți la care sunteți supuși prin asa zisa lege pentru traducători și interpreți. Trebuie să aveți un cuvânt de spus și să inițiați o petiție on-line, iar ulterior să venim cu toții cu un nou demers la adresa MJ. A susține sau a ignora apelul meu ține de fiecare dintre Dvs.

Concluzie:

Cu toții de dorim servicii de calitate și multă dăruire din partea traducătorilor, însă calitatea cere și o lege funcționabilă, lipsită de orice atingere adusă celor ce contribuie, zi de zi, la săvârșirea actului comunicării. Cei ce îngrădesc drepturile traducătorilor-interpreți, refuză traducerea și, prin urmare, refuză actul comunicării.

Ghenadie Râbacov, vicepreședinte al Uniunii Traducătorilor Autorizați din Moldova

Pin It