De vorbă cu scriitorul și traducătorul Emilian Galaicu-Păun

Emilian Galaicu-Păun, unul dintre cei mai apreciați scriitori, editori și traducători români ai momentului, a venit astăzi la ULIM, la invitația Catedrei Filologie Romanică „Petru Roșca”, pentru a intra într-un dialog incitant cu studenții și cadrele didactice de la Litere și a dezbate probleme de maximă actualitate pentru toți cei interesați de arta traducerii literare.

Personal, am rămas impresionat de atmosfera caldă și plăcută în care s-a desfășurat activitatea și de deschiderea spirtituală de care a dat dovadă scriitorul atunci când a acceptat invitația mea, fără a mai sta pe gânduri.

Un alt moment de bucurie a fost frumoasa ocazie de a modera această întâlnire, alături de colegii mei filologi din conducerea universității: prof. univ. dr. Ana Guțu, prim-vicerector și conducătorul tezei mele de doctor; prof. univ. dr. hab. Elena Prus, vicerector pentru cercetare științifică și conf. univ. dr. Vlad Chirinciuc, vicerector pentru relații internaționale.

Oaspetele ne-a mărturisit din valoroasa și voluminoasa activitate traducătoricească și a abordat teme ca: omul din spatele cărții, relația scriitorului cu cititorii și criticii literari, sentimentul de paternitate în actul traducerii, (auto)formarea profesională într-o societate frustrantă, cea sovietică, în care literatura bună și foarte bună era un lux, o societate fadă și hâdă, răpitoate a „gustului” pentru lectură.

Fan al operei lui Michel Pastoureau, E. Galaicu-Păun a susținut o adevărată prelegere, din perspectiva unui practician experimentat și a cărui activitate briantă ocupă mii de pagini în istoria literaturii universale, în general și a celei românești, în special. A tradus masiv și din Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Mario Turchetti, Boris Pasternak, Roland Barthes ș.a., transformându-se într-un cititor în profunzime și reușind să-și recalibreze limbajul în funcție de autor și opera citită și tradusă. A pus accentul pe cele mai sensibile momente, capcane și dificultăți întâmpinate în exercițiul traducerii literare. A vărsat lumină asupra concurenței traducerii cu originalul, traducerea în unele cazuri adeverindu-se mult mai reușită decât textul-sursă și ne-a povestit din experiența altor traducători literari iluștri din spațiul românesc ca Nora Iuga, Irina Mavrodin, Emil Iordache, Mircea Ivănescu ș.a.

Chiar dacă Mihail Kogălniceanu spunea că „traducțiile nu fac o literatură”, pentru Galaicu-Păun „traducțiile nu fac o literatură, ci două sau mai multe”.

La final, a îndemnat studenții, viitori traducători, să nu fie contemplativi, ci să acționeze, să aibă curaj pentru a mișca lumea din loc, aidoma cărților care pun cuvintele în mișcare și împământenesc autorii de valoare.

Emilian Galaicu-Păun este scriitorul care știe să „iasă” din cărți pentru a sta de vorbă cu cititorii și a le dezvălui secretele sursei de inspirație, trezind emoții unice. Este intelectualul care, scriitoricește și spiritualicește, își aduce inegalabila contribuție la apropierea culturilor și internaționalizarea literaturii naționale, este traducătorul cu un coup de cœur aparte pentru literatura de calitate, iar orice creație a sa este trecută printr-un filtru al condeiului.

După discuțiile prietenoase cu distinsul invitat, tinerii prezenți la eveniment au rămas propund încântați și sunt în așteptarea unei noi întâlniri pentru a descoperi tainele încă nedestăinuite ale eruditului Emilian Galaicu-Păun.

Pin It