Eu din români îmi trag sorgintea

Astăzi este Ziua Românilor de pretutindeni, o zi de duminică în care toți cei ce respiră, iubesc și trăiesc românește își exprimă o dată în plus mândria de apartenență la latinitate și prea mult chinuitorul dor de a-și revedea Națiunea unită și fericită.

Cine altul dacă nu Românul cunoaște gustul amar al despărțirii de frați, un gust amestecat cu lacrimi și durere?! Cine altul dacă nu Românul din Basarabia știe ce înseamnă să lupți pentru limba și cultura română și să fii prigonit din propria țară, blamat, detestat și considerat naționalist pentru simplul fapt că te declari unionist?!

M-am născut în 1981, însă niciodată nu voi afirma că sunt născut în URSS. M-am născut și locuiesc în România, Țara mea de dor, cu multă iarbă verde, tradiții bogate, mănăstiri și credință în Dumnezeu, cu oameni frumoși, cu tineret care luptă pentru un viitor mai frumos. Aici am crescut, aici am învățat ce înseamnă educație, aici am înțeles că deseori din lipsuri trebuie să poți construi totul, aici trăiesc momente de bucurie și plâng alături de cei dragi, aici e Mama mea.

Am trecut și mai trecem prin momente de grea cumpănă, suntem furați, prostiți, însă soluția e în mâinile noastre, salvarea e în Unire. Atâta timp cât vorbim românește și transmitem această limbă melodioasă și sublimă copiilor și discipolilor noști, atâta timp cât suntem uniți, identitatea noastră nu va pieri niciodată, în ciuda tuturor veneticilor, care de secole încearcă să ne dezbine. Însă nu le reușește și nu le va reuși niciodată.

Mircea Eliade afirma că „suntem, sau am fost, unul din puţinele neamuri europene care am experimentat contemplaţia în suferinţă”. E timpul să punem capăt acestei suferințe și să înfăptuim Unirea!

La mulți ani, Dragi Români! Adresez tuturor cele mai frumoase gânduri, multă sănătate, prosperitate și împliniri! Să urmăm sfatul domnitorului Mihai Viteazul, care a luptat, a crezut în Unire și a obținut-o! O viață avem… și-o cinste, spunea voievodul! Să ne deșteptăm, că am dormit destul!

 

Azi am avut parte de o duminică însorită și la propriu și la figurat, alături de Români destoinici, străjeri ai neamului. Dimineața am luat parte la sfânta liturghie oficiată de Mitropolitul Basarabiei, ÎPS Petru și Arhimandritul Andrei Caramalău la Mănăstirea „Sf. Apostol Andrei” din Durlești, unde s-au înălțat rugăciuni pentru unitatea și prosperarea națiunii românești.

În după amiaza zilei, alături cel mai unionist politician, Dascăl și Prieten Ana Guțu, am avut onoarea să-l cunosc și să discut cu profesorul Cicerone Rotaru, cetățean al Franței și României, inginer silvic, singurul român membru al Academiei de științe Agricole din Franța, membru al Academiei de Științe din New York. Domnia Sa a revenit pe pământurile Basarabiei, de unde a plecat în 1937, anul care l-a despărțit pentru totdeauna de tata. La Cimitirul Armenesc a fost inaugurată o placă in memoriam Gheorghe Rotaru (1899-1937), profesor de latină și limbă română la Chișinău și Călărași în perioada României Mari. Cicerone Rotaru este exemplul unui intelectual, care prin munca și abnegația sa, unește frați și doboară frontiere. Deși stabilit de mulți ani în Hexagon, savantul a rămas un arhitect al cuvântului românesc, păstrează legătura cu Țara și nu-și uită rădăcinile românești.

Mâine, Senatul Universității Libere Internaționale din Moldova îi va acorda titlul de Doctor Honoris Causa.

Pin It