Iași – oraș românesc cu o plăcută aromă de „acasă”

În weekend-ul care tocmai s-a încheiat am vizitat Iașul, așezare ce ocupă un loc aparte în sufletele tuturor românilor care își cunosc și își respectă istoria. Legendara urbe a celor 7 coline, situat pe râul Bahlui, capitala Moldovei în perioada 1564-1859 și una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862, Iașul a dat patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale și a înscris în istoria Țării pagini glorioase, ancorate adânc în conştiinţa poporului. Aici, în acest veritabil leagăn al românismului pur, a propulsat întotdeauna o viață românească, cu o armonioasă îmbinare a istoriei, culturii și romantismului. Este orașul care îmi inspiră un sentiment plăcut de libertate și îmi lasă o aromă atât de plăcută de acasă. Doar o singură zi mi-a fost de ajuns ca să înțeleg că societatea ieșeană este una în permanentă mișcare, să-mi dau seama cum lucrurile se îmbunătățesc în fiecare an și cum se dezvoltă orașul. În acest colț de rai românesc am găsit un spațiu inteligent și prietenos, cu o atmosferă relaxantă care mă face să mă simt în largul meu. Iașul este un oraș boem în care atât oamenii cât și blocurile și copacii comunică în pace, un loc în care onestitatea și demnitatea încă mai înseamnă ceva și al cărei liniști reprezintă medicamentul pentru orice neajuns sufletesc.

Grație multitudinii de atracții turistice, muzee, monumente și locuri comerciale, Iași este în sine o bijuterie românească unică, care merită a fi cunoscută. Nu te poți numi Român, dacă nu ai vizitat niciodată Iașul. Cel mai bine a zis-o Nicolae Iorga: Sunt români care n-au fost niciodată la Iați, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu întelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăieste în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea […]. În conștiinta lui națională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei.” 

 

Voi descrie succint unele obiective turistice din acest oraș, care m-au fascinat și se remarcă printr-o încărcătură emoțională greu de explicat.

Palatul Culturii, clădire emblematică, unul dintre cele mai importante monumente ale României, a fost conceput în stil neogotic, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, ajutat de Filip Xenopol și Grigore Cerchez. A fost construit între anii 1906 și 1925 pe locul fostului Palat Domnesc, după modelul Palatului de Justiție din Paris, și a fost inaugurat în 1926 de Regele Ferdinand al României. Recent și-a redeschis porțile pentru vizitatori, după 8 ani de restaurări.

Bojdeuca lui Ion Creangă, prima casă memorială din România, este casa țărănească și modestă a marelui scriitor, din cartierul Țicău. A fost construită înainte de anul 1850, povestitorul locuind aici între anii 1872 și 1889, anul morții sale. În 1879, în căsuță, a stat câteva luni și Mihai Eminescu, bun prieten al lui Creangă. Bojdeuca, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 și 1985. Totul a rămas neclintit de vreme, toate obiectele s-au păstrat cu sfințenie. Ce poate fi mai sublim decât să calci pe locurile unde au pășit marii Creangă și Eminescu și să privești prin ferestruica bojdeucii, în speranța unui destin mai bun pentru întreg neamul românesc?!

 

 

 

 

 

 

 

 

Copoul, cel mai vechi parc din Iași, găzduiește și Teiul lui Eminescu, locul de inspirație al celui care a fost Poetul neperche și Luceafărul literaturii românești. În proximitatea teiului se înalță statuia lui Mihai Eminescu și se vede Aleea Junimea, o splendoare sculptorică a marilor autori români. Aici am găsit și busturile Veronicăi Micle și Grigore Vieru. Mirosul teiului și verdele imaculat al ierbii m-a apropiat și mai mult de creația eminesciană și mi-a întețit puternica dorință lăuntrică de a fi martorul reunificării celor două state românești. La întâlnirea cu Poetul, preocupat în permanență de soarta României, nu poți să nu rostești: „Trăiască Nația!”

 

Iașul se distinge și printr-un impresionant patrimoniu cultural şi religios. Nicolae Iorga spunea că „Iaşul e, înainte de toate, o biserică – biserica bisericilor trecutului nostru”.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei se află în centrul orațului și este unul din simbolurile orașului, catedrala adăpostește Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Aici te simti minunat, despovărat oarecum de pacate, mai curat, mai aproape de Dumnezeu.

Manastirea Sfinții Trei Ierarhi, una dintre cele mai importante locașuri de cult, inconfundabil monument de arhitectură eclesială, vatră a culturii și spiritualității românești, a fost ridicată în perioada 1637-1639 de către credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei, dârz apărător al Bisericii Ortodoxe. Centrul monahal este o combinație de structuri și forme tradiționale cu materiale prețioase și o decorație fastuoasă.

Cetățuia, mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca, este șezată pe un deal înalt și râpos din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasă panoramă a orașului. Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme. Fiecare pietricică de aici vorbește de trecut. Având o incintă fortificată, mănăstirea a servit, în mai multe rânduri, ca loc de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei.

Tot la Iași, am regăsit și Universitatea Alexandru Ioan Cuza, cea mai veche universitate modernă din România și multe alte destinații, care m-au adus emoții deosebite și optimism. Promenadele prin parcurile și pe străzile ieșene m-au încărcat cu energie.

Flacăra românismului e veșnic fie pe ambele maluri ale Prutului. Mândria de a fi Român este una inedită și incomparabilă. De veacuri, sfântul pământ pe nume România, din care face parte și Republica Moldova, a dat omenirii eroi adevărați, numele cărora vor fi purtate de valurile vieții atâta timp cât românii vor exista.

Neamul românesc, mai mult ca oricând, are nevoie de unitate. Unitate pentru a nu lăsa călăii să ne dezbine și să distrugă tot ce avem sfânt.

Un singur lucru mă doară amarnic: frontiera între frați!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!  

(Mihai Eminescu)

Pin It