In memoriam Andrei Galben, Rectorul și fondatorul ULIM

Se zice că omul este stăpânul propriului destin. Totuși, oricât de puternic ar fi, acesta rămâne neputincios în fața morții. Dispariția pământească a unei ființe dragi reprezintă o încercare extrem de dură. Profunda rană sufletească în asemenea cazuri este inevitabilă, iar atunci când pierderea se produce ca un trăsnet lasă urme și mai adânci, care probabil se vor cicatriza cu greu.

E început de iarnă, mijloc de decembrie… E frig afară, e frig și în suflet… Durerea-mi străpunge inima, o durere cumplită care arde și sfâșie. Se aud clopotele tristeții, care nu contenesc să bată din seara zilei de 16 decembrie, o seara care a înmărmurit mințile tuturor celor care l-au cunoscut pe Andrei Galben, Rectorul și fondatorul Universității Libere Internaționale din Moldova și Pilonul de bază al învățământului privat din Republica Moldova. Porțile Edenului s-au deschis pentru că lui Dumnezeu i s-a făcut dor de Bunătate și Noblețe și l-a chemat la El, doar că prea devreme. A pornit pe drumul fără întoarcere, s-a consumat ca o lumânare pentru a lumina o epocă. Un atare sufletist și vărsător de lumină și înțelepciune, cu proiecte grandioase de viitor, ar fi meritat să creeze și să militeze pentru o societate mai bună încă mulți ani. Cu toate acestea, Cel de Sus a decis să-i rezerve un loc însemnat pe harta cerului, o stea a recunoștinței pentru dragostea-i nemărginită pentru oameni și setea-i nemaipomenită de viață.

Aș vrea să găsesc o explicație pentru cele întâmplate… A iubit cu nesaț pământul natal și i-a păsat până în adâncul inimii de durerile celor din jur. S-a îndulcit din dragoste și adevăr ca din agheasmă. Cum de s-a întâmplat să ne părăsească la o vârstă atât de frumoasă?! Probabil că Dumnezeu l-a iubit și apreciat foarte mult ca să îl lase în lumea celor vii, unde există prea mult întuneric, prea multă nedreptate și prea multă răutate. Sunt sigur, că pășind în viața de apoi, va găsi mai multă lumină și va putea, de Sus, veghea soarta copiilor săi dragi, va continua să dea lecții și sfaturi prietenilor, colegilor și discipolilor săi. Va continua să ne învețe să zâmbim chiar și atunci când inima plânge, să luptăm pentru a învinge.

Aproape că nu-mi găsesc cuvintele să mă exprim, nu îmi pot găsi liniștea… Am pierdut un Om drag. Puțini sunt cei care, dincolo de severitatea și rigurozitatea academică, au avut norocul să-i descopere candoarea interioară și generozitatea infinită. Eu mă pot număra printre acești norocoși. Am fost contemporan cu o personalitate absolut minunată, care făcea orice lucru cu dragoste și multă măiestrie. Pentru mine Andrei Galben a fost cel mai iubit dintre pământeni.

A plecat ca un Erou, în NEmoarte și în nemurire… A devenit invizibil fizic, dar mai vizibil sub altă formă. Păcat că se rărește pădurea valorilor, a onestității și cumsecădeniei. Fără Omul-Legendă Andrei Galben am devenit mai săraci, iar pecetea întristării și-a lăsat amprenta în memoria noastră.

Ieri, 20 decembrie 2017, a fost petrecut pe ultimul drum. Am avut marea onoare ca, însoțind cortegiul funerar de la Alma Mater până la Cimitirul Central, să port cu demnitate Drapelul ULIM, ca simbol al valorilor promovate de rectorul Andrei Galben și în semn de nemărginită recunoștință pentru tot ceea ce a făcut pentru mine și pentru mii de tineri. A crezut în mine, m-a sprijinit și mi-a oferit teren propice pentru a mă dezvolta și a crea. A fost alături de mine și în momente când se părea că toată lumea m-a părăsit. Recunoștința mea este mult prea mare pentru a o putea exprima în câteva cuvinte. Acum, când a urcat la ceruri, aceste cuvinte par seci.
Adio, Domnule Rector și Drag Părinte! Vă mulțumesc că timp de 19 ani ați existat în viața mea! Vă mulțumesc pentru sutele de sfaturi pe care mi le-ați oferit, pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare tachinare! Veți rămâne mereu în amintire și în suflet! Iertați-mă dacă uneori nu am reușit să fiu la nivelul așteptărilor Dvs.

Opera regretatului Andrei Galben va dăinui în timp. Fie ca lumina să-i îmbrățișeze sufletul, acolo Sus, alături de Dumnezeu! Amintirea și măreața-i creație va rămâne cel mai de preț bun al tuturor ULIM-iștilor și al întregii societăți care nu l-a prețuit așa cum a meritat.
Sincere condoleanțe familiei îndurerate și celor care l-au cunoscut!

 

În aceste zile de grea cumpănă pentru noi toți, am realizat, o dată în plus, că Republica Moldova nu este stat. În ea nu este loc pentru educație și cultură. Aseară am conectat televizorul și, ca de alfel în fiecare zi, știri de tot genul: intoxicații cu pastile, prostii marca Dodon și Voronin și reflectarea altor „mega-evenimente” de doi bani, lipsite de substanță! Tot ce vrei! Dar, spre regret, marii și profesioniștii jurnaliști de la noi nu au găsit un minut pentru prețiosul lor buletin de știri care să fie consacrat figurii emblematice a învățământului și culturii românești, ctitorului unei universități de rezonanță internațională, Academicianul Andrei Galben, care a fost petrecut pe ultimul drum!
Cel care a dat acestui colț de Europă mii de specialiști și căruia așa-zisul stat RM îi datorează modernizarea sistemului educațional nu a meritat nici măcar un minut în buletinele de știri!

Halal de jurnalismul din RM!

Suntem săraci, suntem orfani… Nu știm a ne cinsti Eroii!

 

Am lacrimi în ochi și tot cu lacrimi am scris aceste cuvinte, pe care chiar dacă n-am să pot să i le spun ca să mă audă, sper ca din Împărăția Cerurilor să vadă totul. Îmi va lipsi…

 

Citește AICI Necrologul semnat de conducerea, cadrele didactice și studenții ULIM

Citește AICI Mesajele de condoleanțe în memoria Rectorului ULIM Andrei Galben, transmise de prietenii, foștii și actualii studenți de la Litere

Pin It