PRO sau CONTRA autorizației de traducător?

Facultatea de Litere ULIM își îndeplinește misiunea sa prin perfecționarea continuă a curriculei universitare, formarea studenților în spiritul progresului cunoașterii și al educației permanente, participarea activă la viața socio-culturală și eforturi considerabile în vederea facilitării inserției profesionale a absolvenților.

Prin caracterul ei diversificat, facultatea pregătește traducători-referenți și traducători-interpreți. Oferta educațională este permanent updatată dinamismului și versatilității pieții muncii, iar catedrele armonizează programele de studii în funcție de nevoile actuale ale tinerilor. Absolvenții specialității 223.1 Limbi moderne obțin calificarea de traducător, iar pentru a căpăta autorizare sunt supuși unei examinări de către Comisia de Atestare a interpreților și traducătorilor din cadrul Ministerului Justiției al RM.

Legislația națională în domeniul traducerii a suferit mai multe modificări pe parcursul ultimilor ani. O serie de ameliorări au fost posibile grație Uniunii Traducătorilor Autorizați din Moldova (U.T.A.), a cărei misiune este promovarea profesionalismului și calității în traducere, precum și a implicării Facultății de Litere.

Sunt vicepreședinte U.T.A. și fac parte din Consiliul de Administrare al acesteia.

Recent, a avut loc reuniunea Consiliului de Administrare, în cadrul căreia au fost puse în discuție mai multe probleme: eradicarea cazurilor de corupție în procesul de examinare a candidaților pentru obținerea autorizației, promovarea doar pe criterii de meritocrație, carențele legii cu privire la impozitarea veniturilor celor ce activează în sfera traducerii, formarea continuă a traducătorilor, cazurile de retragere a autorizației și alte dificultăți cu care se confruntă traducătorii și interpreții autorizați.

Anterior mi-am expus opinia vizavi de regulamentele elaborate de Ministerul Justiției al RM în vederea modificării Legii nr. 264 din 11 decembrie 2008 cu privire la statutul, autorizarea și organizarea activității de interpret și traducător în sectorul justiției (detalii vezi AICI).

Conducerea U.T.A. atestă că autorizarea de-a lungul anilor a unui număr mare de traducători nu echivalează cu existenţa unui număr foarte mare de practicanţi în domeniu. Ba chiar dimpotrivă, traducătorii activi de cel mai înalt nivel se numără pe degete. Se impune o selecție serioasă a traducătorilor cu autorizație.

U.T.A., în colaborare cu Facultatea de Litere ULIM, intenționează să organizeze o serie de mese rotunde în beneficiul traducătorilor și interpreților autorizați, cu participarea reprezentanților Ministerelor Justiției și Finanțelor, pentru a iniția dezbateri asupra problemelor stringente. Prima întrunire va avea loc în luna februarie.

La aceste dezbateri vor putea participa și studenții, viitori traducători.

Concluzie finală, a mea personală, nu în calitate de cadru didactic ULIM și nici în calitate de vicepreședinte U.T.A., ci în calitate de traducător, „NEautorizat” de altfel:

Consider că autorizarea prin examen a traducătorilor nu trebuie aplicată absolvenţilor învăţământului superior de limbi străine, filiera traducere, care trec prin zeci de examene de acest gen. Nu putem admite ca din cauza inadvertențelor birocratice, un absolvent al unei specializări în traducere să fie pus pe picior de egalitate cu un specialist în pedagogie, drept sau alt domeniu non-filologic, cunoscător de limbi străine. Asemenea acțiuni nu duc decât la sporirea cantității și diminuarea calității, aidoma strategiilor vetuste, de sorginte sovietică. Iar dacă totuși se merge pe dimensiunea examinării, atunci această examinare să fie o adevărată „trecere prin sită”, o triere dură, serioasă, acribă și obiectivă.

Legislația în vigoare este confuză pe alocuri și subestimează formarea traducătorilor, discreditând în același timp meseria de traducător, pe cât de frumoasă și captivantă, pe atât de grea și nu îndeajuns de apreciată. 

Pin It