„Raiul” sovietic, infernul de azi

Câteva gânduri pentru cei care încearcă să demonstreze că „înainte era mai ghini”:

Ghini-le pe care îl avem astăzi este o moștenire sovietică de care nostalgicii nu se pot debarasa. Faptul că cei aflați în vârful piramidei de conducere a muribundei Republici Moldova fură ca-n codru se datorează tot celor care vor să trăiască ca înainte. La kolhoz pe dealul mare cine fură acela are! Așa s-au obișnuit să trăiască moldovenii și, fiindcă le place să aibă de toate „za degeaba”, tot hoți au ales.

Dacă pe timpuri aveau câte un zaporojeț păcătos, acum se prăbușește asfaltul de mașini luxoase pe răblăgitele străzi din RM. Dacă pe timpuri pentru cârnaț ieftin și pâine de 16 kapiși sovietice stăteau la rând, pardon „în oceredi” și numărau feliile, acum se răstoarnă mesele și în zilele obișnuite și la sărbători, că tuturor le place să pape bine și să pună la burtică. Vorba agrarienilor: Nu contează limba, da ce punem pe limbă!

Pe timpuri se făcea școală, frate, nu ca acum! Însă uităm că învățământul a fost complet ideologizat și confiscat de stat, iar majoritatea din cei vajnici și nujnici erau școliți după normele „corecte politic” ale sistemului.
Partidul era totul în toate, hotăra peste capul tuturor: paușal, arbitrar și dezastruos. Partidul a generat spălații pe creier, care au cancerizat politicul de astăzi. Spălații care au devenit mari patrioți, stataliști, care nici astăzi nu deviază niciodată de la directivele partidului, înregistrând rezultate impuse și nicidecum reale. Propaganda și patriotismul găunos încă sunt apreciate și promovate cu îngâmfare și prostie incurabilă. Adevărat că au existat și excepții, dar un sistem nu se judecă global după excepții, ci după reguli. Iar mediocritatea a devenit legiune. Promovarea pe pile, pe relații, pe considerente ideologice tot de la mult adorata URSS vine!

Mai zic unii că lumea avea un loc de muncă și un apartament repartizate de la stat, nu ca acum când nu știi ce ți se întâmplă mâine. Pe naiba! Repartizarea se făcea „po poneatiam”. Dacă erai împotriva politicii partidului, nu pupai nimic. Iar dacă erai în favoarea partidului primeai ce se nimerea.

Părinții mei și-au câștigat pâinea cu multă sudoare și pe timpuri și în prezent, au muncit cinstit și tot n-au mai agonisit nici averi și nici apartamente.

Acum, deși trăim vremuri tulburi, marcare de sărăcie spirituală și culturală, nu ne vedem din blănuri, se rup buzunarele de telefoane iPhone ultimul răcnet, casele pline cu TV LED, 2-3 computere, facem reparații euro în fiecare an în castele cu etaje în care nu locuiește practic nimeni și cică trăim rău!
Cu rușii era mai ghini și rușii pe unii i-au salvat! Toți se laudă cu odraslele lor plecate prin Italia, Spania, Franța, Portugalia, SUA, Canada ș.a. state, unde „nu e ca la noi”, dar cu rușii e mai bine! De ce n-au plecat în Rusia??? Se tot plâng că acum le pleacă copii, că în URSS era tare ghini, nimeni nu pleca! Da unde puteau să plece, dacă Партия le oferea totul și instituia „raiul” pe pământ? Un „rai” ale cărui sechele infernale le resimțim și astăzi. Mă întreb ce au făcut cei care se lamentează zi și noapte? Au votat doar cozi de topor și se tem de Unire ca dracul de tămâie?! Păi atunci merită ceea ce au! Toate investițiile vin din UE și România, iar moldovenii i se închină lui Putin și admiră torsul dezgolit al lui Dodon în ziua Bobotezei, metaniile lui fariseice în fața icoanelor și porcăriile lui stataliste care depășesc orice limită a bunului simț.

CONCLUZIA: Nostalgicii sovietici, pro-rușii, stataliștii, dodoniștii sunt MAZOCHIȘTI și au un кайф nebun atunci când sunt dominați, semn al impotenței și slăbiciunii!
Desigur că Unirea, care ar scoate în vileag găunoșenia multor „celebrități” și nu numai, nu convine tuturor! În perioada sovietică, Partidul îi apăra împotriva propriei lor imbecilități. În afara României Mari, dodoniștilor nu le este rușine de faptul că sunt nulități, nu sunt puși la încercare decât sub raportul obedienței. Toți chipurile sunt egali. Din păcate, moldovenii gândesc, în marea lor majoritate, ca niște sclavi dezabuzați.
Atât timp cât vom continua să existăm rupți de Țara-Mamă România ne vom zbate ca peștele pe uscat, „fericiți” că suntem „liberi” și „independenți”!

P.S.: De am sau nu dreptate, Eminescu să mă judece!

Pin It