Despre stagiile profesionale și entuziasmul tinerilor, extirpat de lehamitea și superficialitatea angajatorilor

Stagiul profesional a devenit un imperativ sine qua non în mediul universitar, în condițiile în care compatibilitatea ofertei educaționale cu cerințele pe piața muncii, din ce în ce mai competitivă, devine una dintre marile provocări cu care se confruntă o instituție de învățământ superior.

Actualmente studenții întâmpină dificultăți la capitolul efectuarea unui stagiu de calitate. Și acest lucru nu se explică prin atitudinea lor neglijentă față de sarcinile încredințate sau prin cunoștințe sumare în domeniul lor de studiu, și nici prin calitatea precară a studiilor prestate de unele univesități, cum le place să argumenteze potențialilor angajatori. Or problema este mult mai serioasă. Trebuie să recunoaștem că tot mai puține unități economice acceptă să acorde din timpul lor „prețios” tinerilor cu o experiență modestă, motiv pentru care mulți dintre aceștia sunt privați de aportul educațional neprețuit al unei practici de specialitate.

De ani de zile studenții mei, titulari de burse, participanți la training-uri, seminarii de formare și conferințe naționale și internaționale, în ajunul stagiilor, sunt tratați de unele firme, birouri de traduceri etc. drept studenți de mâna a doua, și acest lucru se întâmplă în pofida unor acorduri încheiate cu universitatea. Sărmanii tineri mereu sunt nevoiți să răspundă la întrebările unor curioși, întrebări de genul: „Cine vă este profesor?”, „Sunteți siguri că vreți să faceți practica sau aveți nevoie doar de caracteristică?”, „Dar ce și la voi se face traducere?”  Cele mai frecvente răspunsuri și reacții sunt următoarele: „Aaaaaa, nu sunteți de la instituția X?”, „Am prefera studenți de la universitatea Y” sau un „NU” obraznic și „la revedere”.

Vreau să amintesc unora că și la ULIM, instituția privată cu cele mai mari deschideri spre internaționalizare, se fac studii în domeniul traducerii și studentul este bun sau mai puțin bun, grație capacităților sale și nu neapărat grație faptului că este de la instituția X sau Y, sau îi predă profesorul Z. Vreau să reamintesc unora că absolvenții ULIM duc faima Alma Mater și a întregii republici peste hotare, fiind angajați în numeroare organisme internaționale.

De mai multe ori, în cadrul întâlnirilor cu traducătorii, la care, apropo, sunt prezenți doar câțiva traducători-interpreți (marea majoritate membri ai Uniunii Traducătorilor Autorizați), organizate la inițiativa Facutății de Litere ULIM care se îngrijește de soarta studenților săi, ni s-a încriminat precum că noi, profesorii, nu am preda destulă gramatică studenților și că uite, ei, stau și fac ceea ce ar trebui să facem noi.

Stimați colegi traducători, șefi de birouri, mai veniți pe la noi atunci când vă invităm în calitate de „experți” la varii evenimente axate pe traducere și membri ai juriului la concursurile organizate de noi, după aia aveți tot dreptul să comentați.

Mă întreb dacă toți traducătorii, pe timpurile când își realizau stagiul profesional de traducere, erau cunoscători IDEALI ai limbilor străine și AȘI în ale gramaticii. Pentru cei care se consideră „the best of the best” am câteva sugestii: Încercați să revedeți calitatea unor traduceri pe care le semnați și le prezentați clienților! Ieșiți un pic din birouri și uitați-vă atent la înscripțiile de pe ușă sau panourile din preajmă și luați DEX-ul și vedeți cam câte greșeluțe ați comis!!!

Cam același lucru se întâmplă uneori și cu angajarea în câmpul muncii. Toți vor tineri experimentați, dar puțini dintre ei le oferă posibilitatea de a se manifesta și a acumula această experiență.

În Republica Moldova chiar și la stagii, care sunt absolut gratuite, ești acceptat după principiul favoritismului, nepotismului, cumătrismului…

Tinerii noștri, oricare ar fi instituția de învățământ din care vin, sunt potentați și entuziaști, însă deseori entuziasmul lor este extirpat de lehamitea și superficialitatea instituțiilor-„gazdă”. Noi înșine, prin atitudinea noastră jemanfișistă, contribuim la extinderea exodului de creeri. Noi înșine îi alungăm, printr-un mesaj clar: „Nu avem nevoie de voi!”

Pentru cei care nu cunosc sau se fac a nu cunoaște: ULIM dispune de săli dotate cu echipament de ultima oră: laboratoare audio-video, săli multi-media cu conectare la internet, săli pentru traducere simultană, Centru de Reușită Universitară, fapt care permite asigurarea tehnică a lecţiilor de audiere, mass media, traducere consecutivă, traducere specializată, traducere literară etc. Studenţii Facultăţii de Litere au propria sală de lectură cu un fond bogat de carte şi acces la baze de date internaţionale.

 

P.S. Acest mesaj a fost postat nu pentru a denigra unele birouri de traducere sau companii, ci pentru a sensibiliza opinia unora care se cred mari și tari și care nu se pot vindeca de incurabilul „moldovenism”. Poate e cazul să ne gândim cu toții cum să ajutăm acești tineri care vor să facă ceva!? Sarcina nu incumbă doar universităților, ci și societății în ansamblu.

Pin It