Ziua Armatei Române, Unirea și inextricabilul „homo sovieticus”

Ziua de 25 octombrie este înscrisă în calendarul sărbătorilor de suflet și reprezintă un moment de glorie, mândrie și împlinire națională pentru toți cei care respiră și gândesc românește. Este o zi de cinstire a eroismului și sacrificiilor bravilor Bărbați ai neamului care, în vremuri de restriște, și-au îngemănat curajul și faptele de arme cu destinul poporului român, luptând neîncetat pentru unitatea națională și integritatea teritorială a statului pe nume România Mare.

Drumul pe care l-au parcurs și continuă să-l parcurgă ostașii români este unul glorios. Grație lor românismul astăzi este viu și mai puternic ca niciodată. Grație lor și vitejiei de care au dat dovadă pe câmpurile de luptă, Uniunea Sovietică nu a reușit să arunce în beznă omenirea. Din păcate, rămășițele sistemului totalitar și ale crimelor inumane săvârșite de bolșevici și-au lăsat amprenta în mentalul social al celor educați după principiul „capul plecat sabia nu-l taie”. Întunericul mai domină și astăzi asupra unei bune părți a societății din muribunda republikuță moldavă. Mulți „apărători” ai „Patriei” încă se mai complac în mocirla mediocrității, iar admiratorii lui Dodon, care se autoidentifică cu homo sovieticus, mai și elogiază, implicit sau fățiș, Pactul Stalin-Hitler, care a avut consecințe catastrofale, vizibile și în zilele noastre în sânul Europei reunite, un pact ce a generat izolarea de lumea civilizată și progresistă, de libertate și democrație,

Moldovenii, care  à vrai dire sunt români dar le e frică sau nu vor să recunoască acest adevăr, au crescut în leagănul totalitarismului și al mentalității kolhoznice. Paradoxul e și 23 februarie, atunci când bărbații moldoveni preferă să sărbătorească „Ziua Armatei”, „Ziua Apărătorului Patriei” sau „Ziua Bărbatului”, simțindu-se mai „împliniți” și pe picior de egalitate cu femeile care au o zi internațională consacrată lor – 8 martie. 23 februarie este o zi a armatei de ocupație care încă staționează în Transnistria, iar „ai noștri” sărbătoresc!!! Anume la 23 februarie, în plină hibernare, partea masculină a societății din RM se trezește din „somnul de moarte” pentru a-și apăra „Patria”! Mă întreb care este numele acestei patrii?

Dacă atât de mult își doresc să fie patrioți și să contribuie la salvgardarea patrimoniului național, de ce nu sărbătoresc astăzi Ziua Armatei Române sau, în cel mai rău caz, pe 3 septembrie, când RM marchează oficial Ziua Armatei? Și dacă atât de mult își doresc să aibă o sărbătoare a lor atunci de ce nu se felicită unii pe alții la 19 noiembrie, data la care în peste 60 de state este celebrată Ziua internațională a Bărbatului?

Se pare că moldoveniștilor, în frunte cu NEpreședintele Igor Dodon, le place să poarte marca „made in URSS” sau, mai degrabă, moldoveanul dacă are o ocazie în plus pentru a sărbători de ce să n-o facă?! Mai bine să zică „spasibo” de asemenea ocazie și să chefuiască. Iar demnitatea națională? Aceasta, în RM, ca și ideea românismului, este asociată cu naționalismul și xenofobia.

Pentru mine, 25 octombrie este simbolul bărbăției și al românismului. Bunica mea s-a născut în 1924, pe timpul României Mari, Țară pe care a venerat-o întotdeauna. Fratele ei, Nicolae, a făcut serviciul militar la curtea regală, iar atunci când a venit acasă, în vacanță, a și izbucnit cel de-al II-lea război mondial și sovieticii nu au ratat ocazia de a-i împiedica, cu orice preț, trecerea Prutului. L-au schilodit și i-au transformat viața în infern. Bunica nu a putut ierta acest lucru regimului sovietic, iar durerea pierderii părinților și tuturor fraților și surorilor a luat-o cu ea în mormânt.

În această sfântă zi de 25 octombrie, haideți, măcar în ceasul al 12-lea, să urmăm exemplul Armatei Române și să devenim Eroi! Prin coagularea forțelor unioniste, alături de Căpitanul Unirii Traian Băsescu și Partidul Unității Naționale să extirpăm răul, să aducem pe cei lepădați de neam la normalitate și să ne croim o altă soartă, în marea Familie europeană și în NATO! Să devenim o Armată puternică, una de apărare, precum este Armata Română, și nu una de ocupare, ca cea a veneticilor.

La mulți ani, Armata Română! Glorie și slavă Apărătorilor neamului românesc! Trăiască România Mare în vechile hotare!

Iar moldovenilor…, dă-le, Doamne, minte ca să conștientizeze că unica salvare din prăpastia obscură a prostiei, din sărăcia lucie, din hoția și lăcomia sfâșietoare este UNIREA cu Țara!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pin It